Cred că de când il am timpul petrecut acasă pe laptop sau desktop a scăzut cu mai mult de 50%.

E drept, nu este bun pentru scris, dar pentru consumat informație este foarte bun. Uităndu-mă în jur cred că tabletele vor omorâ cu adevarat netbookurile și vor afecta semnificativ vânzările de laptopuri. În doi ani mai toți vor avea o tabletă.

Încă sunt curios cum o să prindă cele cu Android, vor fi mereu în urma iOS-ului sau vor reuși să adauge o experiență mai bună înainte ca Apple să o facă?

Scris de pe ipad, din cadă!

Acum vine și partea negative, experiența cu două din routerele vândute de Emag…

Linksys WRT120N

Pe primul l-am cumpărat ca produs resigilat cu un discount de aproximativ 30%. A mers bine timp de vreo 7-8 luni până într-o zi când am început să aud că produce mici sunete (pârâit), de atunci a mai mers bine cam o săptmână și apoi a început să piardă pachete în draci. L-am trimis de două ori în service întrucât pe bancul de probă se manifesta bine, doar că în cazul meu îl foloseam pe um cablu ecranat de 60m, caz în care nu prea mai performa. A doua oară, atunci când mi-am dat seama de contextual în care se manifesta defecțiunea mi l-au schimbat cu unul nou dar din păcate și routerul nou producea sunele de la început și manifesta aceeași defecțiune.

Culmea este că Linksys, companie CISCO, este recunoscută ca producând unele din cele mai bune routere pentru utilizare casnică – încă îmi mai aduc aminte cu dor de WRT54GL-ul meu anterior. Totuși dacă dați o găutare pe google după “Linksys capacitor” veți avea ocazia să aflați că au început să folosească componente electronice de calitatea foarte slabă care mor repede.

Dlink DIR-600

Ca marcă Dlink este una medie, sub Linksys dar peste multe altele. Am cumpărat acest router ca să-l folosesc temporar pe perioada cât aveam Linksys-ul în service la Emag. A funcționat decent până când a trebuit să mă conectez la muncă prin VPN, caz în care VPN-ul a fost imposibil de folosit deși clientul de VPN (Cisco AnyConnect) se connecta. Practic routerul alterna între o stare în care pierdea cam orice pachet pentru 10-20 secunde după care avea o scurtă perioadă în care mergea…. Imposibil de utilizat.

Am investigat la greu problema și se pare că firmware-ul este extreme de instabil, chiar și alte modele mai bune manifestându-se similar.

Final

Dacă nu era subînțeles, pentru fiecare din routerele prezentate am folosit ultima versiune de firmware.

Acum am returnat ambele produse la emag și am comandat un model mai scump, un WRT160NL, sper că acesta ar avea niște componente ceva mai bune că am cheltuit prea multe ore din viața investigând diferite defecte grave dar mai puțin evidente ale celorlalte routere.

Aștept cu nerăbdare și impresile voastre legate de ce routere ar merita să fie folosite, în special de utilizatori mai cu pretenții (VoIP, VPN, 802.11n).

O prezentare foarte interesantă a fost făcuă de cei de la The Guardian care au lansat un sit de web în care lumea poate vizualiza toate cheltuieliile făcute de parlamentarii englezi. Situl lor funcționează similar cu un wiki unde vizitatorii poate adnota documentele și a le marca cu diferite etichete. Pentru a înțelege mai bine imaginați-vă un fel de Wikipedia al cărui scop este investigarea de către internauți a 400,000 de pagini de documente ce reprezintă copii scanate ale documentelor cu cheltuielile parlamentarilor. Aș vrea să văd așa ceva și la noi în țară. Puteți vedea prezentarea la http://simonwillison.net/2009/talks/europython-crowdsourcing/

Au mai fost și multe alte prezentări mai mult sau mai puțin interesante – oricum au fost momente în care a trebuit să iau decizii grele întrucât erau până la 6 prezentări în paralel iar 2-3 din ele chiar ma interesau. Din fericire o parte din ele au fost și înregistrare și vor fi publicate în curând.

Printre personalități pe care am avut ocazia să le întâlnesc aș putea enumera:
* Bruce Eckel – care după ce a scris Thinking in C++ și Thinking in Java recunoaște că în realitate folosește Python – [http://www.mindview.net/Books/Python/ThinkingInPython.html].
* Sir Tony Hoare (Microsoft Reasearch) – pentru cei care nu stiu el este cel ce descoperit algoritmul QuickSort – noroc că pe vreamea aceea nu lucra la Microsoft pentru că am fi avut un patent și pe Quick Sort. Acesta ne-a făcut o prelegere de 45 minute privind diferențele dintre un om de știință și un inginer, o prelegere ce mi-a adus aminte de cursurile de la facultate.

Referitor la orașul gazdă, Birmingha aș putea spune că deși auzisem că este un oraș industrial urât și neinteresant vă pot spune că nu este chiar așa – mie chiar mi-a plăcut și puteți vedea câteva poze [aici]. Am și câteva hinturi pentru voi:

• De făcut o vizită cu barca pe canale – durează puțin peste o oră și merită. Locul de unde se pleacă este extraordinar de frumoș și vă recomand să-l vizitați și seara când este minutat – din păcate nu am poze făcute seara intrucât nu am avut un aparat foto foarte performant.
• Posibilitățile de shopping sunt de vis – ca să vă faceți o impresie: poți străbate aproximativ în linie dreaptă distanța dintre Universitate și Piața Romană în mall-uri, toate fiind legate între ele.
• În apropiere, aproximativ o oră cu mașina, există și castelul Warwick care arată interesan – cel puțin pe afară întrucât n-am apucat să-l mai vizitez întrucât am ajuns prea târziu. Țin să menționez că este foarte comercial și că intrarea costă destul de mult (15-25 lire) – probabil că pe situl lor găsiți mai multe detalii.
• În drum spre Londra vă recomand să treceți pe la Bletchley Park cunoscut și sub denumirea de Station X – locul unde în timpul celui de al II-lea război mondial se spărgeau codurile naziste și unde a fost spartă și mașina Enigma. Intrarea costă doar 10 lire și merită toți banii – eu am avut ca ghid o bătrânică care chiar lucrase acolo în timpul războiului. Practiv toată zona este menținută de voluntari și nu prezintă acel kitck comercial peste care dai în multe zone de atracție turistică.

Probabil că voi revenii cu detalii dar mi-am propus să scriu acum până nu uit care au fost impresiile.

• ASCII este metoda clasică de codare a caracterelor pe 7 biți și este limitată la maxim 128 caractere (2^7). De fapt de obicei caracterele sunt stocate pe un octet (opt biți) din care bitul nefolosit este lăsat pe 0.
• un byte (bait după unii) este tradus în românește ca un octet și este format din 8 biți (bits)
• Unicode nu este UTF-8. UTF-8 este o metodă de encodare Unicode, din întâmplare cea mai la îndemână și singura care este compatibilă cu ASCII.

Despre UTF-8

• UTF-8 este una din formele de codare a caracterelor Unicode.
• UTF-8 este standardul de codare Unicode pentru toate protocoalele folosite pe Internet
• UTF-8 este compatibil ASCII în sensul că un text ASCII este un text UTF-8 valid, dar nu și invers.
• UTF-8 permite folosirea corectă a caracterelor românești
• în UTF-8 lungimea în octeți a unui caracter este variabilă deci lungimea

Despre caracterele românești

• caracterele românești corecte sunt cele cu virgulă și nu cele sedilă
• Linux, OS X 10.4+ și Windows Vista nu au probleme cu caracterele românești
• Windows XP suportă în mare măsură caracterele românești doar dacă
  • instalați de la Microsoft pachetul European Union Expansion Font Update
  • instalați o tastatură românească corectă de la secarică.ro