Pe scurt sunt extreme de dezamăgit de ce routere se vând în România și mai exact de Linksys WRT120N și D-link DIR-600, dar în același timp sunt mulțumit de calitatea serviciilor de asistență oferite de eMAG.Vreau să mulțumesc Emag pentru cum abordează relația cu clienții: mi-a acceptat routerele în service fară să am la mine facture sau certificatul de garanția (pachetul produsului era totușu complet), practic au verificat în calculator și au retiparit certificatul de garanție, așa cum ar trebui să facă orice alt comerciant. În plus când am adus unul din produse la retur nu mi-au pus nici măcar o întrebare legată de motiv, pur si simplu au verificat că produsul este în bună stare și m-au întrebat dacă vreau banii înapoi sau alt produs. Și în ceea ce privește timpul de răspuns sunt mulțumit, nu am avum mai mult de 2 persoane înaintea mea și iar personalul a fost prietenuos și nu-mi dădea impresia că trage de timp până la trecerea programului, chiar depuneau efort să resolve multele problem într-un timp scurt. Poate în altă parte asta ar fi părut ceva firesc, dar la noi în țară este o excepție.
Acum vine și partea negative, experiența cu două din routerele vândute de Emag…
Linksys WRT120N
Pe primul l-am cumpărat ca produs resigilat cu un discount de aproximativ 30%. A mers bine timp de vreo 7-8 luni până într-o zi când am început să aud că produce mici sunete (pârâit), de atunci a mai mers bine cam o săptmână și apoi a început să piardă pachete în draci. L-am trimis de două ori în service întrucât pe bancul de probă se manifesta bine, doar că în cazul meu îl foloseam pe um cablu ecranat de 60m, caz în care nu prea mai performa. A doua oară, atunci când mi-am dat seama de contextual în care se manifesta defecțiunea mi l-au schimbat cu unul nou dar din păcate și routerul nou producea sunele de la început și manifesta aceeași defecțiune.
Culmea este că Linksys, companie CISCO, este recunoscută ca producând unele din cele mai bune routere pentru utilizare casnică – încă îmi mai aduc aminte cu dor de WRT54GL-ul meu anterior. Totuși dacă dați o găutare pe google după “Linksys capacitor” veți avea ocazia să aflați că au început să folosească componente electronice de calitatea foarte slabă care mor repede.
Dlink DIR-600
Ca marcă Dlink este una medie, sub Linksys dar peste multe altele. Am cumpărat acest router ca să-l folosesc temporar pe perioada cât aveam Linksys-ul în service la Emag. A funcționat decent până când a trebuit să mă conectez la muncă prin VPN, caz în care VPN-ul a fost imposibil de folosit deși clientul de VPN (Cisco AnyConnect) se connecta. Practic routerul alterna între o stare în care pierdea cam orice pachet pentru 10-20 secunde după care avea o scurtă perioadă în care mergea…. Imposibil de utilizat.
Am investigat la greu problema și se pare că firmware-ul este extreme de instabil, chiar și alte modele mai bune manifestându-se similar.
Final
Dacă nu era subînțeles, pentru fiecare din routerele prezentate am folosit ultima versiune de firmware.
Acum am returnat ambele produse la emag și am comandat un model mai scump, un WRT160NL, sper că acesta ar avea niște componente ceva mai bune că am cheltuit prea multe ore din viața investigând diferite defecte grave dar mai puțin evidente ale celorlalte routere.
Aștept cu nerăbdare și impresile voastre legate de ce routere ar merita să fie folosite, în special de utilizatori mai cu pretenții (VoIP, VPN, 802.11n).
Mikrotik 433 pare interesant.
P.S. Când eram logat pe Facebook nu vedeam decât primul comentariu, cel al lui Serban Paun.
Nu știu după ce criterii te-ai decis să alegi routerele, da’ mie îmi sună că te-ai luat după brand și nu prea ai verificat cât de bine se potrivesc criteriilor tale. De aici și surpriza să descoperi că routerele variază FOARTE mult de la mediocre la bune cu mici probleme. Iar asta e o problemă universală, nu doar a pieței românești. Poate noi o simțim mai acut, fiindcă routerele SoHo sunt pentru utilizare nepretențioasă, pe când la conexiunile noastre la net (printre cele mai bune în Europa) ar merge mai bine routere small business ceva mai scumpe.
Dacă ai ceva pretenții, trebuie să pierzi niște timp citind despre routere, inclusiv până la nivelul de versiune hardware. Că tot ziceai de WRT-54G* – acesta a avut multe variante de-a lungul anilor, inclusiv mai multe „revizii” hardware, cu diferențe notabile, iar cunoscătorii vânau anumite variante pe rafturile magazinelor.
Firmware-ul producătorului de obicei e prost, așa că te uiți dacă procesorul și flash-ul pot duce unul mai deștept și mai performant, gen DD-WRT. Apoi, te uiți la performanța hardware fiindcă asta îți va limita traficul – una e să ducă maxim 800-900kB/s, alta e 4-5MB/s. Uneori contează chiar și cât de bine rezistă la căldura verilor metropolitane, sau câte conexiuni (TCP) pot susține în paralel de la toate PC-urile conectate.
Ca exemplu, un client torrent pe un singur PC ține de regulă 100-200 conexiuni active, la care mai adaugi câteva pentru un browser, câteva pentru un joc, un IM, un client de mail etc., și apoi înmulțești cu câte PC-uri trag în paralel. Iar pe cutia routerului n-o să găsești scris faptul că unul duce 500 conexiuni paralele fără probleme, în timp ce altul e limitat la… 32.
Dintre numeroasele routere ce le-am avut, un SMC era foarte limitat la numărul de port forward-uri, trebuia resetat săptămânal și mergea vizibil mai repede dacă dezactivam servicii mărunte, gen serverul DHCP. Altul, un ZyXel, se încingea și se reseta dacă foloseam intens conexiunile pe cablu ȘI wireless concomitent; folosite separat mergeau decent. Routerul anterior, un Asus WL-520GC, nici n-a fost băgat în priză înainte să-l demontez și să-i pun un ditamai radiatorul pe procesor, iar la primul boot i-am schimbat firmware-ul cu DD-WRT (apropo – deși încăpea doar varianta „mini” în flash, e genial de puternic). Cel curent e un Belkin N+ cu procesor atipic, dar care l-am ales pentru performanță și stabilitate, chiar dacă firmware-ul e cam spartan și partajarea în rețea a unui hard disc conectat prin USB e înfiorător de lentă.
Ideea e că, după ce m-am fript cu primele decizii făcute la raft după ambalaj și renumele mărcii, mi-am făcut listă cu criteriile absolut necesare și măsurabile și separat cu facilitățile „nice to have”, apoi am început documentarea: recenzii și teste pe site-uri serioase de rețelistică (nu alde Softpedia), discuții pe forumuri străine (VirtualDr, SmallNetBuilder, etc.), inclusiv manualele PDF ca să văd screenshot-uri ale interfețelor de administrare. Mănâncă ceva timp, dar în cele din urmă cumperi ceva cu adevărat satisfăcător nevoilor tale.